Pe trotuarul de vizavi
și totuși departe,
la capătul unei lumi
un om cerșeste o privire
nu vrea bani
nici casă nu vrea
e bogatul sărac
cu buzunarele pline
dar sufletul șchiop.
A nins peste el o iarnă
și poate vor mai ninge,
zâmbește amar
numărând trecătorii,
atâția sunt orbi,
ca și el,
privesc fără să vadă
umbra unui om
devenită doar zăpadă.
- 13 ianuarie 2013-
- 13 ianuarie 2013-
Ce trist să fii bogat sărac, ce ironie a sorţii să fii veselul clovn cu sufletul mâhnit. Umbre, umbre prin zăpadă. Şi se topeşte....
RăspundețiȘtergere