Noelia (9)

Dar cele câteva zile petrecute în sala de dans nu-i dădeau pace. Voia să danseze, în definitiv ce? Era convinsă că era mult mai bună decât celelalte două. Și-i plăcuse acolo. Se regăsise.

Își amintea și acum intrarea în sala de repetiții. Nick era singur așezat pe dușumeaua care mai scârțâia pe alocuri. Părea abătut. Se apropie de el fără să deschidă gura, o făcu mai mult pe vârfuri, taman acum fiecare pas răscolea bătrânețea lemnului provocându-i câte-un prelung oftat.

Noelia (8)

Întreagă zi acționase mecanic, fără bucuria de-a trăi, fără prea multe zâmbete. În drumul spre casă se opri la o terasă, își comandă un ceai și rămase privind în jurul ei. Avea nevoie să simtă pulsul oamenilor, să respire, să muște, să țipe, să-și tacă în cuvinte clare.