Intrarea în casă îi aduse zâmbetul pe buze. Niciunul dintre ai ei nu era acasă. Pe măsuța din living o aștepta un bilet unde scrisul ordonat al Ameliei, o informa care și-ncotro erau: mama era la biserică și de acolo mergea să se întâlnească cu ei, plecați la patinoar. Urmau s-ajungă acasă pe la ora prânzului.
Profitând de liniștea din jurul ei, Iarina se schimbă de hainele de ieri și se cuibări pe canapea la televizor. Cu o mișcare lentă își scoase telefonul și butonă, aparent liniștită, câteva cuvinte de felicitare pentru toți Ștefanii găsiți în agendă. Doar unul îi mai rămăsese. Trase aer în piept și după alte câteva secunde eterul înhață și acest ultim mesaj, cu nimic mai special ca anterioarele. Mulțumită de gestul ei se concentră pe emisiunea ce se derula. N-apucă să se concentreze că auzi ca la început un freamăt lin, continuat cu acordurile baladei lui Porumbescu vremuind printre tăcerile de care se înconjurase. Numele lui Ștefan licărea cu înverșunare și după o oarecare ezitare alese să răspundă.
