Noelia (11)

Se trezi turmentată de durerea de cap, dar fericită. Alese una dintre rochițele ei de vară, o cârpă, cum ar fi zis Dinu, își prinse iute părul și ieși pe terasă.

-         Bună dimineața, doamna Mioara. E gata cafeluța?

-         Gata, Noelia. Urcă!

-         Cât ați clipi.

Noelia (10)

Deschise ușa c-o ușoară strângere de inimă, încercând să-și amintească dacă era vreun eveniment de care uitase.

-         Ai venit! o întâmpină, fericit și binedispus, Dinu.

-         Bună seara, salută ea și femeia aflată în cameră.

-         N-ai idee cât mi-ai lipsit, iubita mea! continuă el, sărutând-o zgomotos.

Jenată, Noelia, i se strecură din brațe și întinse mâna femeii, așteptând ca Dinu să facă prezentările. Dar acesta țopăia prea fericit astfel că Noelia se descurcă singură. Află că femeia se numea Ana. Zăbovi câteva minute schimbând câteva amabilități apoi se retrase.