marți, 10 februarie 2015

Noelia(16)

Se trezi cu gândul la doamna Mioara. Îi lipsea. Se atașase, iarăși. Cu mintea, cu sufletul, cu tot ceea ce era.
Cu ochii țintă în neagra licoare căuta fărâma de alb. Era acolo, trebuia să fie! Dumnezeu nu închide niciodată poarta sufletelor, nici chiar celor care-și mai rătăcesc cărarea.

duminică, 1 februarie 2015

Noelia (15)

Totul se răsturnase în ea, toate deciziile luate ori pe cale de a fi luate.
-         Am ajuns.
-         Poftim?!
-         Sau voiați să vă duc în altă parte?
-         Nu. E bine aici. Mulțumesc!
Janet deretica fredonând, în lumea ei era liniște.

duminică, 18 ianuarie 2015

Noelia (14)



În noaptea scursă nu prea dormise. Absența lui Dinu n-o mai  mirase, era forma lui de protest, chiar de pedeapsă. Se învățase să-l lase să-i treacă. În momentele de nesomn citise, visase cu ochii deschiși, tot aranjându-și, ba așternutul, ba prosopul în care-și împachetase gamba.  Se dezvelise, se învelise, mai toată noaptea un zbucium.

duminică, 11 ianuarie 2015

Noelia(13)



Mașina rula lin, de parcă nu se grăbeau niciunde. Un ștergător nu mai funcționa bine și Nick se văzu nevoit să reducă și mai mult viteza. La un moment dat unul dintre faruri se stinse.
-         Tu înțelegi că m-am săturat de figurile tale? Ar fi trebuit să renunț la tot, pe tine să te vând, și să semnez contractul pe vasul de croazieră! își vărsă el năduful pe unul dintre butoane.
-         Era mai bine dacă o luam pe a mea, cum am spus!

luni, 5 ianuarie 2015

Noelia (12)

    Lucrările de renovare, la apartamentul în care urma să se mute Ana erau pe sfârșite. O văzuse desenând, o văzuse proiectând, o auzise argumentându-și cererile și câștigând în disputele cu echipa de lucrători angajată.
   Trebuia să recunoască, Ana se dovedea o minte ageră, pricepută, bine documentată, făcând totul cu o precizie ieșită din comun. Sofisticată, elegantă, până la extravaganță, Ana uimea cu vastitatea cunoştinţelor sale.

Faceți căutări pe acest blog