Dor

Eu m-am retras de mult,

din calea  valurilor tale

și-nerostiri mi-am înălțat privirea

ca, nici măcar c-un fâlfăit de pleoapă

să nu mai tulbur vremea dintre noi.

Mă vei uita,

precum își uită cerul

un nor ce-a poposit o clipă

pe-o ramură’nemărginire;

precum în codru,

vântului nu-i pasă

de frunza ce-a doinit o vară. 

Mă vei uita,

a nimănui nu-i vina

c-am numele gravat pe-o întâmplare.

Tu ai venit cu înserarea,

eu dimineața mi-am dorit-o;

tu îi cânți serenade Lunii,

eu Soarele l-aș lua în brațe.

A fost secunda noastră de cuvinte

și ceasul ticăind a nerostiri;

ci du-te acum, înalță-te și zboară

un val e vremea și ca valul trece.

- 1 aprilie 2012-