marți, 10 aprilie 2012

Tribut




De departe tăcere
de aproape o vrere
cuvinte înșirate pe o ață
ce fără milă le-arunci în zare.

Unele cad răsturnate,
altele de caldarâm se sfărâmă
un alt măcel
aceeași soartă
doar cioburi amare
cerșind tribut
o talpă sângerând.

Ce simplu ar fi putut să fie
dacă n-ai fi uitat...
cuvântul,
nu poartă vina întâmplării
de a ne fi cunoscut.

-10 aprilie 2012-

3 comentarii:

  1. Cuvintele sunt fiicele gândurilor, iar rostirea lor, uneori, trebuie plătită ori răsplătită. Plătim tribut şi aşteptăm speranţă. Oferim mereu şi primim uneori.......

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog