De departe tăcere
de aproape o vrere
cuvinte înșirate pe o ață
ce fără milă le-arunci în zare.
Unele cad răsturnate,
altele de caldarâm se sfărâmă
un alt măcel
aceeași soartă
doar cioburi amare
cerșind tribut
o talpă sângerând.
Ce simplu ar fi putut să fie
dacă n-ai fi uitat...
cuvântul,
nu poartă vina întâmplării
de a ne fi cunoscut.
-10 aprilie 2012-
-10 aprilie 2012-
Cuvintele sunt fiicele gândurilor, iar rostirea lor, uneori, trebuie plătită ori răsplătită. Plătim tribut şi aşteptăm speranţă. Oferim mereu şi primim uneori.......
RăspundețiȘtergereFrumos spus. Mulțumesc.
ȘtergereCând am timp, mai trec cu frânturi de gânduri.
Ștergere