duminică, 29 aprilie 2012

Secunda unui zbor



Un gard de mărăcini
e timpul
secunde ce se zbat nedumerite,
în aparență ora 
e întreagă,
 neîndoielnic,
tot așa se scurge.

Mult prea perfect,
nimic nu-i tulbură trăirea
cadranului cu brațe inegale;
din loc în loc
o floare mai apare
are parfum de-nțelepciune,
dar poartă-n ea atâta renunțare.

La tâmple venele pulsează
dorințele ucise-n fașă,
trăind cuminți, 
cu teamă de risipă,
ne mistuim în jumătăți de zbor
și-n fiecare zi murim câte-o secundă.
- 29 aprilie 2012-




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog