Un gard de mărăcini
e timpul
secunde ce se zbat nedumerite,
în aparență ora
e întreagă,
neîndoielnic,
tot așa se scurge.
Mult prea perfect,
nimic nu-i tulbură trăirea
cadranului cu brațe inegale;
din loc în loc
o floare mai apare
are parfum de-nțelepciune,
dar poartă-n ea atâta renunțare.
La tâmple venele pulsează
dorințele ucise-n fașă,
trăind cuminți,
cu teamă de risipă,
ne mistuim în jumătăți de zbor
și-n fiecare zi murim câte-o secundă.
- 29 aprilie 2012-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu