Prea departe
să-ți fiu
prea nedumerit
să-mi fii
născuți devreme
și totuși prea târziu.
Un bărbat
o femeie
rostuire vremelnică
între a ști și a uita.
Cândva
vom trece
unul pe lângă altul,
doi străini
brăzdând aceeași noapte
c-un vag surâs
și-o dâră de parfum.
Răspântiile, mereu mă gândesc la ele. Cumva, parcă au fost făcute să adune într-un loc toate drumurile. Şi mai sunt gândurile, ele au alt drum, un drum la ale cărui capete stau de stajă inima şi creierul.
RăspundețiȘtergereStrăjuind nu îngrădim libertatea de a fi? Căci, iată, știm sau bănuim măcar... nimic din ce se-ntâmplă nu poate fi doar întâmplător.
ȘtergereBună seara, Victor.