De ce-ai tăcut?!
...mai cântă-mi;
despre dureri şi bucurii,
despre un trunchi de copac
şi tăietorul şchiop
ce te-a vândut pe-o litră de rachiu.
Porți în tine
culoarea clipei
în care lumina te-a cioplit
iar ploaia te-a spălat de doruri
dăruind libertate unui zbor.
...mai cântă-mi;
ruginită zace-n scrin
partitura unui timp;
mi-a fost zâmbet și suspin
poate-un vis trăit în grabă.
Ridică arcușul
...și cântă-mi!
într-un târziu
voi fi-nvățat să te iubesc
sau poate te-am iubit... dintotdeauna.
- 18 septembrie 2011-
Ma bucur ca ai hotarat sa postezi si aici.
RăspundețiȘtergereMa bucur si pentru ca am norocul sa fiu primul care scrie ceva la tine pe pagina.
Iti doresc sa ai multi vizitarori si multi cititori fideli, si sa scrii la fel de frumos ca pana acum !
@sfbacterie
RăspundețiȘtergerePlăcerea e de partea mea. Mai trebuie insa sa invat sa ma descurc pe aici, dar mizez pe meditații gratuite la un prieten vechi si de demult.