Armistițiu

-  Ascultă, crește neliniștea clipelor...

-  Doar clipe. Ignoră!  Se vor pierde în neant într-o ultimă suflare

-  Trist. Ca fluturii care mor într-o singură zi?
-  Adună-i în insectar! 
-  Mă sperie ideea de mort nemuritor. Și neliniștea? Cu ea, cum rămâne?

-  Va pieri sufocată printre rostiri superficiale și tăceri mult prea subtile.
-  Detașare sau nepăsare?
- Cum poți resuscita un ecou smuls prematur din pântecul unei tăceri? Și la ce bun? Vom afișa la vedere, că din lipsă de fonduri s-a anulat licitația pentru incubatoare. Primim, în schimb, papuci de unică folosință. Să nu mai fim nevoiți să ne descălțam în public!
-   Și pentru suflet?
-   Cască, ochelari de protecție și  genunchere. Totul, în mărime universală!
-   Obscur și dezolant tablou.

-  Doar un refugiu temporar între două ambiguități. Aceeași sală de operații în care o mână hulpavă  chiuretează, fără întrerupere, așteptările. De mult n-a mai avut vreme nici să-și schimbe mănușile. 

-  Ce nebunie!

-  A fost vreodată... altfel?

-  Tu știi că te iubesc...

-  Știam. Am învățat să uit...