Mai lasă-mă să te doresc o clipă
privirea peste tine să-mi aștern
tainice gânduri să-mi roșească chipul
când tu, văzând prin mine ca prin sticlă
m-oi dezlega de pământeana mea risipă
rostire să ne fim și adevăr în clipă.
Mai lasă-mă să uit că vremea mi-a luat dijmă,
prea multe răsărituri, trecute-au fără mine
și-atâtea vise risipite’ntr-o zbatere de pleoapă.
Cu tine vreau să tac pe-o margine de clipă
nestinsă’nfiorare să zvonești prin mine
cu palma-ți învelită-n rouă și lumină.
Să fie noapte și lună să ne fie, numai nouă!
Un murmur tu, o șoaptă eu, tot împreună,
cu praf de stele netezind cărarea regăsirii.
Pe gleznă vreau sărutul tău fierbinte,
la tâmple freamătul chemării line…
să urci, tot coborând în mine și să mă risipesc în tine .
-10 august 2012-
-10 august 2012-
Frumoase rânduri-gânduri. Deseori am zis că-n lumea asta doar gândul şi sufletul pot învinge timpul.
RăspundețiȘtergereCine-şi simte sufletul şi îşi struneşte gândul spre simţuri ce depăşesc efemerul poate fi numit un învingător, prin dragostea de viaţă.
Un amalgam, așa mă simt uneori. Sentimentul acela de gânduri buluc izolate de restul lumii printr-o tăcere vorbită.
ȘtergereInteleg ca a fost perioada de concedii dar mi s-a lungit privirea si mi-au obosit gandurile tot asteptand...
RăspundețiȘtergereAdevărat. Și-mi cer iertare...
Ștergereah , toate piesele domnului Zamfir ma relaxeaza :) ..
RăspundețiȘtergeresi , imi place gandirea ta , si cum o dezvolti in cuvinte :)
Mulțumesc, Claus. E mai mult vorba de simțiri. Sunt clipe dintr-o vară în pragul unei mări.
Ștergere