și câteva gânduri!

”Nu merită să fii liber dacă nu eşti liber să faci greşeli.”

Versuri: Anna Rain
Fundal sonor: Richard Clayderman- Ballerina
   
Pe stânci de gânduri îmi odihnesc sufletul iar privirea rătăceşte desfrunzind amintiri cu forme suave, uşor somnoroase. Pe sub gene defilează molcom un gest nefăcut sau un zâmbet de demult. Ascult zborul păsărilor şi mă zbat între trecerile timpului meu!


În viaţă m-am aflat adesea la răscruci de rău şi bine şi deseori m-am poticnit în pragurile ei. Căci aşa e, cum se spune, răul dispare înainte de a-i lua urma şi reîncepe înainte de a putea atinge starea de bine.


În căuşul palmei am strâns sarea unor lacrimi şi ca ofrandă am aruncat-o în mare! Ştiu… i-am promis atunci… că nu voi mai plânge.


…dar oare se poate visa fără lacrimi, poţi spera fără zâmbete? Cum poţi uda rădăcinile unor vise dacă n-ai lacrimi şi-n ce le poţi înrăma dacă n-ai zâmbete?


Cuvântul l-am iubit dintotdeauna... şi-ntr-un târziu am înţeles că dăruindu-i libertatea, ne-o câştigăm pe a noastră.


Ador poezia!


Aud uneori cum se sparg clipele unele de altele și când obosesc să le ascult zbaterea mă refugiez între semnele unei poezii. Acolo mă simt atât de Acasă.


Tu, poezie, mi-ai pus în suflet doruri pe care nu le-am cunoscut, mi-ai descifrat iubirea fără timp... m-ai învățat să respir în vânt și să tânjesc după un freamăt. Ești scânteia, sămânța ce crește-n vâlvătaie, ești plânsul șoptit ce-mi oblojește rănile și ”lacrima celui ce trebuie să fie fericit” …. ai culorile curcubeului și porți pe aripi murmurul speranței.


Aşa te simt de aproape... pe tine, poezie.... fără de timp și spațiu!


Despre ceea ce sunt... sunt, ca şi tine, doar un om... un amator pe scena vieţii, improvizând printre tăceri .

Privirea mea,
arcuş
ce se alintă-n zbor
suav ecou prin

palma unor vremuri doar atingând uşor strunele viorii. 
Cuvântul meu,
rugă
mocnind în lutul unui suflet
peste care nins-au
tăceri
şi prea grăbite treceri.

 Rostiri, 
Improvizaţii,
Provocări,
(şi toate câte or să fie) 
Borne de timp pe harta sufletului meu!

Ecouri... 

P.S. Încă învăț să mă descurc pe aici... și cum vreau să cred în puterea Cuvântului  m-ar bucura sugestiile voastre  sau un simplu salut ca semn al trecerii voastre. 
Daniela

14 comentarii:

  1. say hello, e si o melodie fainuta intitulata chiar asa!
    :) weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Mă bucură salutul. Frumoase versuri. Am aruncat, doar o privire.

      Ștergere
  3. Salut ''priirea ta ... ce se alinta-n zbor '' .

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum de nu am vazut acest articol al tau pana acum, Daniela? E absolut minunat, am prins a plange de dragul cuvintelor tale...
    Tare ma bucur sa te am in lista mea de atata timp.
    Te imbratisez cald, aproape...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Irina. Le-am recitit și eu, nu s-a schimbat nimic din cele scrise, gândesc și simt la fel. Ești unul dintre oamenii calzi și vii în acest spațiu. Iar despre scrierile tale, sunt speciale dar tu știi asta.

      Ștergere
  5. am aruncat(iar) o privire si inca una, stiind ca ma voi intoarce ori de cate ori voi simti nevoia sa-mi incarc sufletul de frumos

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-aleargà privirea printre alb si negru iar sunetul cuvintelor îmi încrânceneazà carnea în suspinul prelung al viorii si-mi pàtrund în suflet.
    Plàcerea este mare dar pàstrez Tàcerea ...fiind mut de admiratie în fata armoniei si gratiei.
    Gabriel

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Gabriel! Iartă-mi răspunsul mult prea întârziat, n-am mai trecut de mult pe aici, noroc de Cristina! Mereu un gând bun pentru tine!

      Ștergere
  7. Cristina Cristea12 iulie 2015 la 17:21

    Cand imi este dor, ma intorc sa arunc o privire spre lumea ta, si mi se pare ca-ti aud vocea soptind cuvinte calde si bune ca sufletul tau, raspandind in jur frumusete pentru noi, cei care abia invatam sa visam.
    Zi cu frumos, Danuta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare silabă m-a mângâiat pe suflet, Cristina. Mă mai apucă furia scrisului, și fără veste cuvintele curg, aproape fără mine, mă trezesc mânjind câte-o jumătate de pagină și ceva mă smulge din acea stare. Și-mi e atât de dor de scris, cum sunt convinsă, că-ți e și ție, oare de ce atâta tăcere. Spre ce alergăm?! Și-ar trebui să te cert pentru ”noi, cei care abia invatam sa visam”, nu-i cazul tău. Noi două semănăm, altminteri cum ne-am fi regăsit (am spus bine regăsit)!

      Ștergere

Faceți căutări pe acest blog