tag:blogger.com,1999:blog-6161309610688066096.post658949816714336261..comments2023-07-06T16:08:35.034+03:00Comments on doar o Privire: Noelia (15)Danielahttp://www.blogger.com/profile/14891216691029061348noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-6161309610688066096.post-30450222197007356702017-07-25T14:29:45.323+03:002017-07-25T14:29:45.323+03:00Un blog minunat.Un blog minunat.Rent a car Bucurestihttps://www.firme365.ro/rent-a-car-bucuresti-www-rent-a-car-otopeni-ro-scapa-de-grijile-transportului/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6161309610688066096.post-16918332698965353972017-06-29T19:02:23.265+03:002017-06-29T19:02:23.265+03:00Foarte bine scris!Foarte bine scris!Rent a car Bucurestihttp://www.rent-a-car-otopeni.ronoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6161309610688066096.post-22243432501170741352017-02-26T12:15:14.474+02:002017-02-26T12:15:14.474+02:00Interesant blogul acesta.Interesant blogul acesta.Masini de inchiriathttp://masinideinchiriat.spruz.com/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6161309610688066096.post-64315474500725834142015-02-04T21:45:43.332+02:002015-02-04T21:45:43.332+02:00 Mi-aduc aminte de un 8 Martie, petrecut pe acele ... Mi-aduc aminte de un 8 Martie, petrecut pe acele holuri. Sprijineam unul dintre pereți, mutându-mi privirea între ceas și ușa sălii de operație, când un tânăr s-a oprit în fața mea. Avea un cos cu flori, printre ele și-o lalea galbenă, pe aceea mi-a dăruit-o. L-am privit uimită și abia atunci am realizat în ce zi eram. Spitalul e granița dintre azi și veșnicie.<br />Cu siguranță vom fi așteptați, așa cum suntem vegheați întreaga viață.Danielahttps://www.blogger.com/profile/14891216691029061348noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6161309610688066096.post-40615407578365190632015-02-02T14:47:01.063+02:002015-02-02T14:47:01.063+02:00Am asociat deseori spitalul de urgenţă cu metroul,...Am asociat deseori spitalul de urgenţă cu metroul, nu-ş de ce. Probabil că forfota din ambele locuri, accesul permis ori interzis, după caz, în anumite părţi şi peste toate, faptul că în ambele situaţii intră şi ies oameni, toţi, cum e firesc, simpli călători pe drumul vieţii. De altfel, dintr-un punct de vedere, putem socoti lumea întreagă ca pe un spital imens, ambulatoriu, o pată de mişcare colorată într-un univers nemărginit de rece.<br />Majoritatea oamenilor suferă de câte ceva, dar cea mai cumplită suferinţă este cea provocată de boala vieţii, adică de momentul în care, îndrăgostiţi fiind de lumea în care trăim, conştientizăm că dragostea noastră nu poate fi împărtăşită cu adevărat decât prin acceptarea morţii, indiferent când vine ea.<br />Oare pe peronul din gara veşniciei ne aşteaptă cineva, aşa cum aşteptăm ori suntem aşteptaţi uneori în viaţă pe holurile spitalelor de urgenţă? Pr.Victorhttps://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com