joi, 24 iulie 2014

Noelia (7)

O mai doftoricise cândva. După decesul tatălui, Noelia trecuse printr-o noapte asemănătoare. O febra puternică îi împânzise trupul transformându-l într-o torță. Delirase, țipase, strigându-și când tatăl când pe Buna. Și acum buzele ei murmurau dar sunetele care ajungeau la el erau atât de vagi și imperceptibile.

duminică, 13 iulie 2014

Noelia (6)

Intră în sală urmată de Cosmin, mult mai stresat decât ea.
-         Hai, amice, curaj,  nu te taie nimeni!  Vrei să renunțăm? Fără să fi încercat?
-         Off... urcă,  e târziu! o pofti acesta. Am promis că mă fac de râs, acum suport. Numai idee bune am!
-         Pare linişte pe aici. Poate s-a anulat, din lipsă de doritori sau curajoși, mai știi?!
-         Îți face plăcere, văd!  mormăi, ca pentru el, Cosmin.

duminică, 6 iulie 2014

Filă de jurnal


Sunt zile în care firescul e la ordinea zilei. Te trezești, simți pământul apoi priveşti cerul, te pierzi în seninătatea lui și-l lași să te pătrundă, doar așa crezând că-ți aparţii.
Dar oare cât ne putem aparține?  Nu suntem decât o mână de lut, vin din mine cuvinte adunate peste timp, o mână de lut întregită cu nădejde și dragoste spre a fi nădejde și dragoste.
Îmi las privirea  să zburde liberă peste firescul acelei zile. Descopăr același orășel încă dormind, cu teii ușor amețiți și aromă de cafea doar prin benzinării. Nimic zorit, nimic spectaculos, viața în mișcări molatece, blajine adieri.

Faceți căutări pe acest blog