miercuri, 27 februarie 2013

Zvon



O dulce presimţire
rătăcită de-o aripă de vânt
mi-ajunge pasul; 
privesc spre  înalt 
nălucă sau frumoasă veste
pe-un nor cocoţată, sfios mă priveşte,
din colivia timpului;
răsfoieşte nerăbdătoare catalogul 
cu file îngălbenite
şi colţuri îndoite de atâta nemişcare;

îşi numără copacii 
din raze trasând cărări
peste sufletul liniştit al pământului
e la fel, e cea din trecut 
şi totuşi  unică, irepetabilă
parfumul ei
mi-anină o lacrimă de fiece gând
şi-un surâs desenează pe umerii mei;

tresar,
cu fiecare fâlfăit de clipe
zăpada şi-ascunde albul 
covor de aşteptări amarnic risipit;
într-un nou strigăt de viaţă  
retrăiesc verdele, 
îmbrăţişarea ta;
grăbeşte-te şi vino,
mi-e dor să-ţi spun prezent
primăvara mea!

6 comentarii:

  1. Câtă nerăbdare în noi... Şi totuşi, nu se grăbeşte...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va veni când fi-va timpul ei să vină! O simt, surâde pungaş de nerăbdarea noastră ca o femeie ce se simte dorită.
      Zi frumoasă, Laura.

      Ștergere
  2. Mugurii ard de nerăbdare să explodeze de viaţă, numai că experienţa crengilor încercate de experienţele trecutului le temperează avântul. Nu e departe, e aici, doar că mai are câteva cusături la veşmântul de verde.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În zile ca acestea mi-e dor de-un loc anume. Închid ochii şi-o simt, o primăvară timidă şi totuşi năvalnică cum doar acolo poate fi!
      Ai încercat vreodată să scrii poezie?! Eu doar întreb...

      Ștergere
    2. Am scris şi poezie, timid, e drept. Dar n-am pus online decât vreo două, odinioară. La noi, azi e primăvară, e prima zi cu soare după mult timp cu nor.

      Ștergere
    3. E nevoie să mai spun că vreau să citesc?!
      A fost superb astăzi! Nu numai soarele ci și oamenii au înflorit.

      Ștergere

Faceți căutări pe acest blog