Cu fiece tăcere
plecăm câte puţin
ne desfrunzim
de amorţeala unor stări
sperând la primăvara
ce-o să vină.
Presărăm în tăcere
o brumă de dor
pe urma paşilor
care mai ieri
erau aici lângă noi.
Nu-i lacrimă să ne spele
nici soare să ne încălzească
mâinile îngheţate
într-o tardivă mângâiere.
- 20 februarie 2012-
Oamenii sunt ca și clipele: niciodată veșnici, simpli în trăire dar prea complicați în rostire...
Secunda e trecătoare, dar clipa învinge veşnicia. Omul, în rostire, e trecător; dar trăirea clipei îl poartă în veşnicie.
RăspundețiȘtergereViața m-a învățat că nu e câștigător cel care mărește miza ci acela care poate plăti fără să clipească.
Ștergere