duminică, 1 aprilie 2012

Dor



Eu m-am retras de mult,
din calea  valurilor tale
și-nerostiri mi-am înălțat privirea
ca, nici măcar c-un fâlfăit de pleoapă
să nu mai tulbur vremea dintre noi.

Mă vei uita,
precum își uită cerul
un nor ce-a poposit o clipă
pe-o ramură’nemărginire;
precum în codru,
vântului nu-i pasă
de frunza ce-a doinit o vară. 
Mă vei uita,
a nimănui nu-i vina
c-am numele gravat pe-o întâmplare.

Tu ai venit cu înserarea,
eu dimineața mi-am dorit-o;
tu îi cânți serenade Lunii,
eu Soarele l-aș lua în brațe.
A fost secunda noastră de cuvinte
și ceasul ticăind a nerostiri;
ci du-te acum, înalță-te și zboară
un val e vremea și ca valul trece.

- 1 aprilie 2012-

Un comentariu:

Faceți căutări pe acest blog