Nu întreba trecutul despre viitor;
prezentul e acum,
în privirea neumbrită de ploi
în sărutul furat de zori
când liliacul începe iar,
a-şi trece floarea.
Ascultă,
cum picură timpul,
pândeşte o simplă rostire
la fel de pură ca prima rătăcire
din raiul ce ne-a fost promis.
Nu trece nepăsător,
exilate de peronul tăcerii,
cuvintele încă tocmesc idealuri
despre înţelepciunea de a răspunde iubirii,
amanetând un destin
pentru o cupă de nectar şi-un simplu trandafir...
-6 mai 2011-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu